Pentru elaborarea unei strategii de comunicare politica este necesar sa intelegeti foarte bine "cazul", sa ii faceti profilul, sa construiti tabelul plusurilor si minusurilor, sa faceti o cercetare de teren completa, sa cunoasteti slabiciunile si atuurile "cazului". Trebuie sa definiti problema, sa intelegeti foarte bine personajul pe care il aveti in fata si ce anume doreste. Analiza este faza cea mai importanta in elaborarea strategiei. O proasta evaluare (situatia existenta, opiniile publice, situatia socio-politica etc.) duce la concluzii eronate si recomandari gresite. Sursa de informatie trebuie sa fie in primul rand personajul. Discutia cu cel in cauza se desfasoara dupa regula unui interogatoriu, dar nu trebuie sa fie inchizitorial, si uneori poate capata si accente de sedinta de psihanaliza. Celelalte sunt surse deschise (presa, bloguri, forumuri, site-uri). Despre sursele inchise, as spune ca trebuie folosite cu mare atentie, riscul manipularii fiind foarte mare.

Campaniile marketingului politic trebuie sa tina cont de rezultatele care se doresc: campanie de imagine (promovarea unui partid, a unui personaj politic, a unei idei etc.), campanie de informare, de prevenire a unei crize, de combatere a crizei deja existente etc. Stabilirea publicului tinta impune de asemenea selectarea instrumentelor de marketing. Intr-un fel se creaza campania de imagine, in alt mod se abordeaza o campanie de combatere a unei crize sau de impunere a unei idei care poate sa nu se bucure de simpatia populara, dar care e necesara (vezi inchiderea societatilor nerentabile in guvernarea 1996 - 2000, masura impusa de starea economiei, dar prost gestionata din punct de vedere al imaginii, ducand la pierderea alegerilor de catre coalitia aflata atunci la putere si disparitia PNTCD din Parlament).

Intr-un an electoral cum este acesta, provocarile sunt nenumarate. Este extrem de important ca strategia sa puna in evidenta punctele tari ale "cazului" si sa nu propuna crearea unui profil artificial. Nu transforma o rata intr-o lebada si nici viceversa. Ganditi-va, de exemplu, la modul in care a fost abordata campania candidatului Mircea Geoana la primaria Bucurestiului. Iesirea in strada cu cizme a creat o imagine falsa in cazul lui Mircea Geoana. Mult mai adevarat si mai convingator ar fi fost un Mircea Geoana cu pantofii de diplomat strabatand praful Bucurestiului.

Strategia trebuie sa puna in evidenta acele elemente care fac diferenta dintre un candidat si adversarul lui. Instrumentele la care se recurge sunt relativ comune: intalniri cu publicul, conferinte de presa, interviuri, mesaje, discursuri, materiale publicitare etc. Creativitatea echipei face diferenta. O intalnire cu publicul poate fi ratata pentru ca locul sau momentul zilei este prost ales, un discurs bun ca fond poate fi inspid prin felul in care este sustinut, aspectele vestimentare pot sa vina in contradictie cu mesajul transmis. Spontanietatea candidatului nu trebuie sa scape de sub controlul echipei. Nimic nu se lasa la voia inspiratiei de moment, ceea ce nu inseamna ca nu se poate intampla. Nici macar zambetul sau scarpinatul in cap. Dar la orice plan A trebuie sa existe un plan B. Accentul trebuie sa cada pe punctele tari si trebuie exploatate la maxim. E greu sa transformi punctele slabe in puncte tari. A te concentra pe imbunatatirea punctelor slabe e ineficient si cu riscuri majore pentru reusita campaniei.

De asemenea, o campanie care are in atentie o criza, in mod evident va avea o alta abordare. Sunt probabil cele mai provocatoare campanii si care impun cea mai mare disciplina atat din partea echipei, cat si a celui care constituie "criza". In acest caz, orice pas gresit poate acutiza aspectele negative. Sunt campaniile cele mai dificile si care presupun construirea unui discurs si mesaj extrem de bine gestionat. In acest caz, aproape ca nu exista suficiente variante gandite. Aceasta campanie presupune o atentie mult mai mare si o severa monitorizare a reactiei publice. Daca in campaniile de imagine o inspiratie a candidatului intr-o intalnire sau in timpul unui discurs poate sa ajute, in campaniile de criza spontaneitatea este extrem de riscanta. Fiecare pas trebuie sa se sustina de urmatoarea miscare. Jocul dominoului reprezinta mecanismul dupa care functioneaza o strategie a campaniei in situatii de criza. Se stie deja ca in campanii, personajele politice au darul sa fie "nelinistite", sa aiba initiative pe care sa nu le comunice echipei si sa creeze surprize de parcurs. Acest mod de comportament, intr-o campanie de criza, este absolut devastator.

Ca sa convingi un candidat (un juriu) trebuie ales acel om din echipa care are carisma. E asemenea politicianului care incearca sa isi convinga electoratul ca este cel mai bun. Trebuie sa fie foarte clar si sigur in exprimare. Trebuie sa puncteze inca de la inceput ce propune strategia: tipul de campanie. Trebuie sa raspunda clar la intrebarea de ce s-a ales o anumita strategie si cum va fi pusa in aplicare. Instrumentele marketingului politic propuse pentru realizarea campaniei trebuie sa fie compatibile cu  "cazul" de lucru. O persoana cu un aspect placut va fi intr-un fel exploatata in afise fata de o alta persoana al carui atuu nu e figura. Pentru o persoana cu trac, intalnirile trebuie organizate cu totul diferit fata de intalnirile pe care le poate sustine un personaj politic popular si obisnuit sa vorbeasca unui public numeros. Sloganul, mesajul, afisul, evenimentele propuse, purtatorii de mesaj alesi trebuie sa corespunda personajului si trebuie sa il faca veridic. Inclusiv cu defectele pe care le are.

Site corporate:   http://www.capitalpromotion.ro