Membrii echipei PASSO DOBLE

Sunt un individ care a facut un prim pas spre existenta. Inconstient. Al doilea pas spre constientizare. Ludic. Al treilea pas spre autoeducare. Cu speranta. Cel din urma pas spre a privi. Cu detasare.

Memoria îmi joaca feste, ochii refuza sa priveasca la mai mult de un metru, urechile aud doar ce vor ele, gândurile alearga salbatice... Sunt stapâna unui imperiu anarhic pentru care am o viata sa învat sa-l domin.

Pâna acum pasii m-au purtat prin mii de intersectii: a lui Nabokov cu entomologia, a cafelei de dimineata cu Noica, a politicii cu RP, a bibliotecilor de orice fel cu pink floyd. Îmi place sa cred ca într-o zi, când voi cartografia acest traseu, voi putea spune ca n-am mers niciodata din inertie.

Am facut primii pasi la 9 luni. Deja vorbeam în epoca respectiva, mai mult sau mai putin inteligibil. Treptat mi-am personalizat atât mersul, cât si discursul. Am trecut de la împleticeala la strecurarea pe strazile capitalei, de la Alunelu' la supercalifragilisticexpicalidoceus.

Desi nu sunt "omul NU", niciodata nu mi-a placut sa repet drumurile (cu atât mai putin la reveniri), nu pot sesiza opozitii perfecte, carora sa nu le corespunda cel putin un punct comun, nu las sa treaca o zi care sa nu-mi aduca ceva nou si nu plec din casa fara o carte care sa ma însoteasca.