"Am facut parte din jurii la toate editiile Olimpiadelor, dar niciodata nu mi-am simtit sanatatea mintala amenintata de proiectele sustinute de candidati. Dimpotriva, intalnirile cu participantii au fost ca niste „baloane de oxigen” care intretin flacara sperantei. Speranta intr-o noua cultura comunicationala a institutiilor, a mediului politic si a mediului de afaceri, care sa faca din societatea romaneasca una mai inteligenta si mai eficienta.

In schimb, simt ca inebunesc cand vad la televizor si ascult la radio oameni de stat, oameni politici, demnitari, functionari publici, redactori, directori de spitale, de scoli sau camine de orfani. Cei mai multi sunt agramati; ei vorbesc asa: „majorarile care le-am facut anul acesta...”, „o carte care am citit-o in tinerete”, „in urma discutiilor care le-am avut cu domnul ministru”, „program care il dedicam direct elevilor”, „ca si om politic...”, „capacitatea Uniunii Europene de a absoarbe noi membri...”, „progresele in domeniul justitiei si a luptei impotriva coruptiei”, „s-au tras douazeci si unu de salve de artilerie”, „romanii vor trebui sa inteleaga”, „insasi Stolojan a afirmat ca...”. Altii nu stapanesc sensul cuvintelor pe care le folosesc; acestia produc perle de genul: „alte mijloace media”, „false iluzii”, „a cazut in promiscuitate tot la fel de repede”, „asteroidul va putea fi vizibil”, „negocieri care s-au soldat fara nici un rezultat”, „vom cofinanta impreuna”, „serviciul nu se poate suprapune peste...”. Cei care sunt afoni in limba lor materna se exprima cacofonic; unii ajung la performanta de a face doua cacofonii la trei cuvinte: „[documentul se] autocalifica ca ceva...”.

Exemplele de mai sus, spicuite din mass media romanesti, au darul de a ne arata ca aici nu e vorba de ignoranta, ci de prostie. Caci trebuie sa fii prost ca sa nu-ti dai seama ca „vizibil” este „ceva care poate fi vazut” si sa scoti pe gura „va putea fi vizibil”. Cand ii aud cum vorbesc, stau si ma intreb: oare cum se manifesta inteligenta manageriala a acestor oameni, cum pot ei sa vada legaturile dintre cauze si efecte, dintre departamente, dintre ramuri economice daca nu pot sa vada legatura dintre subiect si predicat sau dintre substantiv si pronume?

Dar si mai grava mi se pare incompetenta comunicationala: incapacitatea de a respecta subiectul discutiei, de a urmari o idee pana la capat, de a-l asculta pe interlocutor – adica de a-l auzi si de a-l intelege, fara a-i pune in carca ceea ce n-a spus si, poate, nici n-a gandit. Cei mai multi dintre reprezentantii nostri, dintre conducatorii nostri, dintre managerii nostri nu stiu sa comunice; ei stiu un singur lucru: sa se comunice, adica sa-si verse fierea, sa-si spuna pasul, sa se defuleze cu martori. Ei nu transmit un mesaj structurat, adresat vreunui public, fiindca nu au nicio tinta; nu au tinte fiindca nu au obiective; nu au obiective fiindca nu au strategii politice sau/si manageriale. Daca li se atrage atentia ca au luat-o razna, raspund cu seninatate: „Am vorbit ca simplu cetatean”. Cand o persoana publica emite o astfel de aberatie, avem cel mai sigur indiciu ca n-are ce cauta in pozitia pe care o ocupa. Si oamenii acestia nu sunt putini!

Iata de ce imi pun sperantele de mai-bine in viitorii specialisti in comunicare institutionala, adica in studentii de azi care vor sa se instruiasca in acest domeniu. Ei pot sa fie ignoranti, caci ignoranta se poate vindeca. In schimb, prostia n-are leac. Un ignorant inteligent stie ca nu stie, de aceea are sanse sa invete; din el poate iesi un foarte bun specialist. Prostul nu stie ca nu stie, el e convins ca stie si ceea ce nu stie; uneori, crede ca le stie pe toate. Un astfel de om nu mai are nicio sansa. Game over!Asadar, ignorantii nu mi-au pus niciodata in pericol sanatatea mintala. Daca era asa, nu ma faceam profesor. La urma urmei, cine nu este ignorant (in varii domenii)? In schimb, sanatatea mea mintala este amenintata zilnic de mintile inchise, adica de prosti. Numai ca marea majoritate a acestora nu se afla printre studenti. In orice caz, nu-i vom gasi printre participantii la Olimpiadele Comunicarii. Pe acestia ii stiu de ani de zile. Sunt open-minded. "

Despre Dumitru Bortun

Dumitru Bortun este conferentiar la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice din cadrul Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative (SNSPA). Este doctor in Filosofie si a publicat peste 70 de studii, articole, eseuri in presa centrala si locala, in reviste de specialitate si de cultura.

De asemenea, el a participat la numeroase dezbateri publice si este autorul unor volume colective, cursuri si al cartilor: “Bazele epistemologice ale comunicarii” (Ars Docendi, 2002), „Relatiile Publice si noua societate” (Tritonic, 2005).
Din 1974, Dumitru Bortun a sustinut peste 100 de comunicari la manifestari stiintifice locale, nationale si internationale iar dupa 1989 a tinut zeci de prelegeri si aplicatii practice la cursuri de perfectionare pentru specialistii in comunicare.

In perioada 1996-2000 a fost Director de Relatii Publice la firma de cercetare sociala Data Media srl. Apoi, a fost consultant de imagine pentru Ministerul Finantelor Publice si Ministerul Administratiei si Internelor. In anul 2000, a condus Departamentul de Analiza in cadrul staff-ului electoral al candidatului independent la Presedintia Romaniei, Mugur Isarescu.

De asemenea, a lucrat ca trainer pentru mai multe firme si organizatii din Romania si din strainatate. Dumitru Bortun este membru fondator al Asociatiei Romane a Profesionistilor in Relatii Publice (ARRP) iar in 2005 a fost ales presedinte al ARRP.