Despre Carmen Petcu

Impreuna cu o mana de colegi, cei mai multi fosti jurnalisti din Radio Romania, am proiectat in 2005 o structura de comunicare si marketing viabila pentru proiectele pe care le aveam.

In 2006 am regandit-o: proiectele devenisera mai ample!

De aproape trei ani facem ceva ciudat: ne dam singuri de lucru. Ne vin idei si ne apucam sa le punem in practica. Am proiectat si am implementat impreuna campanii de comunicare, am externalizat activitati, am dublat incasarile din publicitate, am inceput sa lucram la noua identitate vizuala a corporatiei si a posturilor nationale, bazandu-ne pe creativitatea McCann, iar anul acesta veti vedea o campanie memorabila: “80 de ani de Radio Romania”.

Cand am vrut sa trimit organizatorilor CV-ul, care in format A4 imi aminteste ca fac al treilea masterat, in paralel cu un doctorat in comunicare, am realizat ca respectiva foaie de hartie spune despre mine ceva ce nu ma reprezinta. Nu sunt un om “de teorie” si, daca lucrurile astea s-au inghesuit asa in CV-ul meu, probabil este pentru ca se intampla ca dupa ce ard o doza de entuziasm in lucruri practice si proiecte profesionale si dupa ce imi completez viata cu o lista de “to do”-uri personale - role cu Vladut in parc, teme pentru acasa, de calatorit, de citit –  constat ca imi ramane un surplus de energie si elan pentru a-mi satisface curiozitatile in materie de teorie.

Si cum echipa Olimpiadelor Comunicarii m-a determinat sa ma opresc o clipa din valtoarea proiectelor zilnice si sa privesc in urma, realizez ca cel mai important lucru care mi s-a intamplat a fost norocul de a intalni si de a avea alaturi (fie si temporar) oameni speciali. Trei dintre ei se afla in acest juriu: un fost profesor de la care am auzit pentru prima data definitia “comunicarii institutionale” si doua foste colege impreuna cu care am construit, am creat, m-am distrat pe cinste, am ras cu lacrimi, am dezbatut cu gravitate idei greu de rumegat si am capatat increderea ca totul este posibil.

Ok, ma simt ceva mai bine ca am reusit sa va spun ca sunt de fapt rezultatul unui proces de conlucrare intre cateva teorii invatate, proiecte care m-au provocat pana la insomnie in practica si o multime de oameni admirabili care ma fac sa stiu cine sunt.